Este unanim recunoscut ca daca artele isi au originea in India, fiecare popor si-a dezvoltat la inceputurile sale o forma de lupta impusa de ratiuni practice : vanatoarea pescuitul sau de razboi.In foarte multe asemenea cazuri aceste prime cautari au fost realizate prin urmarirea animalelor, unde lupta pentru existenta este pe primul plan. Foarte multe stiluri contin elemente care imita animalele, de la tehnici distincte pana la modalitatea de a aborda lupta. Desi in majoritatea cazurilor animalele imitate sunt aceleasi, stilurile difera de cele mai multe ori in functie de modul in care au elaborat scolile respective.
Cunoscute si sub numle de tehnici zoomorfe, ele poarta in Qwan Ki Do denumire de Bo Thuat Mon Quyen „Tehnici care le intrec pe toate celelalte”.
Astfel in Qwan Ki Do intalnim initial Hau Ni, maimuta apoi pe rand cocorul, tigrul, manta religioasa, sarpele si vulturul. In arta noastra martiala vom intalni dealtfel, la tot pasul tehnici ce caracterizeaza un reprezentant al regnului animal ca leu, dragon, rinocer, etc.
Incepand cu examenul de 4 Cap aspirantul trebuie sa prezinte deja inlantuiri specializate.Daca stam sa analizam in general fiecare doc luyen in parte vom observa tehnici noi distincte pentru fiecare animal.
Mult mai important si adesea neglijata este maniera de executie a acestor doc luyenuri. Practicantul deja familiarizat cu executia standard din doc luyenuri de baza si quyenuri , trebuie sa ia totul de la zero.
Acest lucru nu trebuie sa ne sperie deoarece „calea consta in permanenta in reantoarcerea la origini”, in practica fiecaruia din noi avand de-a face mereu cu noi inceputuri.

Ca maniera de executie, MAIMUTA se remarca prin viteza si agilitate. Exersarea acrobatiei este absolut necesara a obtine „ritmul” unei maimute. Momentele de lupta (care se ramarca prin lovituri foarte rapid inlantuite) altereaza cu perioade de tatonare, in care senzatia generala este aceea a unui „perpetuum mobile” in care ne intalnim cu miscari adesea dezordonate sau chiar craghioase.
Schimbarile bruste de directie pozitiile la sol care alterneaza cu salturi neasteptate scot in evidenta strategia preferata a maimutei – surpriza.

COCORUL este o pasare zvelta, care poate lovi cu piciorul sau aripile. Pentru eficienta loviturilor miscarile vor fi foarte ample si executate in viteza. Aripa unui cocor este fragila si usoara, neputand lovi cu ea cu miscari bruste pe traiectorii scurte. Pe scurt un cocor va lupta folosind o maniera supla bazata pe eschive, tehnicile sale avand armari ample si rotunde.
Practicantul va lucra cu bratele relaxate, o executie in forta ar rupe aripele cocorului. Cocorul este studiat in foarte multe scoli de arte martiale pentru aparenta sa fragilitate care sfideaza de multe ori pe numerosii sai dusmani.

Tigrul reprezinta o imbinare reusita intre agilitate si forta. De aici rezulta o anumita tinuta care denota eleganta in lupta. In stilurile imitative mai putem vorbi de eleganta doar in cazul cocorului. Tigrul lupta cu miscari scurte, seci , executate cu multa forta. In vechime stilul tigrului era recunoscut pentru faptul ca intarea oasele si articulatiile practicantilor.
Pozitiile foarte joase si tehnici de gheare situeaza tigrul la polul opus cocorului. In lupta tigrul va prefera atacurile directe in forta. Tehnica de gheare a tigrului este foarte raspandita, testul de forta constand in ruperea de coji de pe un copac cu mainele goale.

Manta religioasa este studiata in mod aparte in scoala noastra. Maestrul Chau Quan Ki facand parte din etnia Hakka care a dezvoltat de-a lungul mai multor generatii aceste tehnici. In foarte multe quyenuri superioare intalnim asemenea tehnici. Executia este cand sacadata cand fluenta, tehnicile fiind foarte scurte. Multe miscari sunt adaptate sa blocheze dintr-o singura executie mai multe atacuri. Unele miscari pot sa devieze si sa contraatace simultan. Contraatacul mantei religioase se face in general asupra punctelor sensibile sau prin imobilizarea membrelor adversalului. In ceea ce priveste contraatacul manta religioasa permite cea mai mare viteza de reactie.
Luand in considerare in faptul ca punctele sensibile sunt primele vizate in contraatac, putem afirma ca manta religioasa este foarte eficienta, dar si cel mai greu de stapanit. Dintre tehnicile intalnite in Qwan Ki Do, manta religioasa – Duong Lang Phai este cea mai slefuita reprezantand o piatra rara intre splendorile tehnice puse la punct de maestrul fondator.

Sarpele este prezent in Qwan Ki Do inca de la primele deplasari studiate. Xa Hann- Sarpele in iarba, Maniera de lucru a sarpelui este una foarte particulara. Blocajele nu se fac prin devierea brusca ci prin razuirea bratului atacatorului sau patrunderea pe langa acesta; Tehnicile de lovire sunt foarte rapide si inselatoare. Specific sarpelui este acel „dans magic” care hipnotizeaza victima lasand-o fara aparare in fata loviturii iminente.
Vulturul este renumit pentru agerimea si vitza cu care tasneste din zborul planat catre victima. Aripile sale sunt mult mai puternice decat ale cocorului, iar ghearele sale sunt la fel de temute ca ale tigrului. Tehnicile acrobatice descriu zborul maiastru al acestui varitabil pradator. Fata de cocor intalnim si tehnici de cot, intreaga executie fiind evident mai dura.

Dragonul este intalnit in Long Ho Quyen precum in alte multe tehinici .Personaj mitic, dragonul este prezent ca personaj pozitiv in multe legende asiatice. Dragonul intruneste in sine tot ce are mai bun fiecare animal, acesta reprezentand idealul de luptator: suplu ca un sarpe, puternic ca un tigru, cu privirea unui vultur si nu in ultimul rand capabil sa zboare.Toate aceste calitati sunt dublate de postura de aparator al binelui oamenilor acesta razboindu-se adesea cu duhurile rele. In tehnica dragonului sunt prezente tehnici de pumn si picior executate cu miscari ample si in forta.
Specificul tuturor animalelor este aborderea instinctiva a luptei; se observa foarte bine pregatirea momentului decisiv. Elementul „pamant” este parte distincta in pregatirea luptei: alegerea corecta a momentului si a locului, aprecierea corecta a sanselor de izbanda. Lupta unei salbaticiuni care se apara este intotdeauna fara cusur, animalul mobilizandu-se cu toate fortele pentru a-si salva viata. In acelasi fel artele martiale incearca sa sensibilizaza practicantul, fiecare lupta fiind un pas catre ceea ce inseamana un conflict real. Un vechi practicant spune ca „atunci cand doi tigri se lupta unul moare iar celalalt este ranit".

Pentru ca o lupta sa fie reala, amenitarea cu moartea este cea mai puternica dintre toate. In lumea animala este foarte intalnit acest conflict. De la o insecta ce se zbate in panza unui paianjen pana la o disputa dintre un rinocer si un elefant, lupta pentru existenta o intanim pretutindeni in natura.
Cu execptia luptelor pentru marcarea teritoriilor, suprematie in comunitate sau in fata unei femele (toate fiind foarte des intalnite intre oameni), luptele din natura se dau pe viata si pe moarte. Avem foarte multe de invatat din natura in ceea ce priveste practica noastra.

Multi practicanti cred ca daca tin mana in forma de gheara lupta in stilul tigrului...
Pentru a patrunde in tainele unui stil imitativ trebuie sa lucram foarte mult interactiv. Aceasta presupune un antrenament in care exersarea formei se impleteste cu stilul specific animalului.
Inainte de toate trebuie sa identificam caracteristicile fizice, punctele forte si cele slabe si armele naturale pe care le avem la dispozitie. Vom realiza, dupa caz, ca suntem greoi, puternici, fragili si usori sau... alunecosi .
Animalele patrupede vor avea pozitii foarte joase. Din punct de vedere tehnic postura patrupeda ofera o protectie buna a tuturor organelor vitale situate in cavitatea toracica si abdomen, expunand doar armele principale: gura si membrele anterioare.
Miscarile din doc luyen vor fi exersate fiecare separat avand in vedere noile noastre caracteristici. Aici fiecare din noi va fi , in functie de morfologia sa o anume specie de maimuta: cel mic de statura un babuin, cel mai puternic o gorila , cel „desirat” un urangutan , etc..
Urmeaza o faza foarte importanta si anume, ceea a identificarii rolului fiecarei tehnici si a exersarii ca atare. Intr-o etapa superioara, vom cauta efectiv „sa patrundem in pielea animalului”; in quyenurile din diferite scoli, animalul este urmarit mai intai in traiul sau cotidian. Totul pare sa fie o mica povestioara. Astfel, un dragon este vazut intinzandu-se dimineata dupa trezire, sau cautandu-si prada printre tufisuri. Mult mai „colorat” este comportamentul maimutei pe care o intalnim jucandu-se , furand sau intimitand un ... tigru!
Momentul amenintarii trebuie sa produca automat o schimbare a atitudinii anterioare. Pericolul declanseaza interventia rapida a instinctului de conservare. Gandirea (practicantului care se stradueste sa imite, de exemplu un tigru, sau mai exact, sa devina tigru) trebuie sa dispara. Fiecare ezitare poate fi fatala. Situatia este mult mai incordata daca avem de-a face cu o femela care isi apara puii.
Antrenamentul in aceasta maniera ne poate facem sa intelegem ce energie vehiculeaza si ce stare de spirit are o vietate a naturii. Dupa ce vom studia mai multe asemenea doc luyenuri, ne vom reintoarce la inlantuirile „clasice” si la propria persoana invatand sa observam energiile pe care le vehiculam si sa simtim ritmul nostru interior.
Este bine sa studiem cu perseverenta toate tehnicile imitative din Qwan Ki Do pentru ca in cazul unei lupte sa putem aborda fara probleme pe oricare dintre ele. Chiar daca, in general statura si abilitatile noastre ne determina sa adoptam maniera de lupta a unui anumit animal, oricand putem intalni un adversar care sa ne depaseasca in performantele fizice pe care mizam. De aceea intotdeauna vom urmari sa ne adaptam la adversar, cautand sa fim complementari acestuia. De exemplu, unui atac puternic, cu intrari directe (tigru, urs) vom opune o maniera supla bazata pe tehnici circulare si eschive, evitand lupta corp la corp (cocor, maimuta) si invers.
Ca o concluzie de final, putem afirma ca studiul tehnicilor imitative este mai mult decat necesar, in functie de situatia dintr-o lupta, putand adopta pe rand chiar mai multe maniere specifice lumii animalelor.